Bonul Fiscal sau cum ne pacalim singuri

Mare amator de peregrinari zilnice prin piete si magazine alimentare( mai putin sa cumpar si mai mult sa privesc ) am trecut ieri prin piata Crangasi pe la standurile de mezeluri. La unul dintre ele mi-a atras atentia un afis pus la loc super vizibil care spunea cam asa : CLIENTII CARE NU PRIMESC BON FISCAL POT SA PLECE FARA SA ACHITE MARFA.
Cred ca am citit afisul de cel putin trei ori meditind asupra semnificatiei mesajului transmis, pina cind vinzatoarea, vizibil nemultumita de efectul textului asupra mea, m-a “usuit”cu ceva de genul: daca nu cumparati nimic nu-i impiedicati pe ceilalti, desi eu eram singurul prezent in fata vitrinei.
Textul, de o inexprimabila imaginatie, m-a readus intr-o perioada grea din viata mea cind ma luptam “la greu”cu 73 de salariati sa-i conving sa elibereze bon fiscal pentru fiecare incasare.Recunosc ca am incercat tot felul de variante inclusiv unele mai putin ortodoxe dar rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor.Recunosc, deasemenea, ca asa ceva nu mi-a trecut prin cap desi ma consideram un individ cu multa initiativa.
Pentru multi…foarte multi…dintre noi aceasta bucatica de hirtie nu inseamna decit un ghemotoc bun de aruncat dupa aceea. Iar daca tot il arunc la ce naiba imi mai trebuie! Multi dintre noi nu stiu ca acea bucatica de hirtie inseamna un banut in plus pentru asistenta sociala ,medicamente compensate, spitale, drumuri, ajutoare de caldura si multe altele pe care nu are rost sa le insir.
Din pacate, constientizarea acestui fapt minor dar super important la nivel de marea masa de clienti este la un nivel apropiat de zero.Luat in parte fiecare bon inseamna putin dar adunate inseamna mult…foarte mult.
Acum sa nu credeti ca patronul cu afisul a fost preocupat de compensatele lu` tata Leana,in niciun caz.Afisul releva faptul ca nu isi poate supraveghea volumul de incasari si stocurile de marfa cu miscare rapida.Textul era pe post de avertisment pentru vinzator si mai putin o favoare facuta cumparatorului.Intr-o tara in care vecinii nu sar in ajutorul celui inzapezit,intr-o tara in care atunci cind o masina blocheaza drumul pentru ca patineaza si alti zece soferi stau si privesc fara sa puna umarul sa deblocheze drumul,intr-o tara in care insasi cumparatorul nu da importanta acestei bucatele de hirtie spunindu-si in sinea lui ca” ori cu asta ori fara asta tot e vai de mama noastra”sau”ce ma intereseaza pe mine veniturile la buget ca tot le fura astia”( deci sa moara si capra vecinului ),ei bine…intr-o asemenea tara sansele de revenire la un normal social acceptabil sunt mici daca nu chiar inexistente.
Acum o saptamina sau doua,exact cind prima moina innoroia Bucurestiul,mi-am gasit de treaba prin cartierul Aviatiei.Dupa vreo 3 ore de haladuit pe strazi cu un scop precis, am ajuns la bulevardul mare deci inevitabil ” La Gill “cu gratarul lui stradal menit sa produca furnicaturi si proteste stomacale violente prin aromele de mici la gratar raspindite pe o raza de 100 mp in jur. Mort de foame, rebegit dar mai ales inghetat , nu am rezistat tentatiei si am luat doi mici-mari cu un coltuc de paine proaspata si o lingura de mustar dubios la culoare de cit era de lungit cu apa si otet.Mica mea comanda l-a surprins pe grasunul care facea pe grataragiul.S-a uitat cercetator la mine cu ochii porcini,inecati in grasime, a trintit doi mici pe un carton,a numarat banii cu aceiasi mina cu care a pus painea linga mici si m-a lasat in plata domnului.Dintr-o privire mi-am dat seama ca nici nu putea fi vorba de bon fisca pentru ca nu avea nici macar casa de marcat in dotare.O sa spuneti :hai bre ca nu se imbogateste patronul din doi mici .Corect numai ca dupa mine ,pina sa savurez eu prinzul modest,au venit doua familii de colorati cu puradei cit cuprinde( sa fie sanatosi ) care au comandat UN MUNTE(nu exagerez) de mici.Si cum gratarul lui Gill este in vad (inclusiv noaptea pt soferii de taxi) grataragiul vinde cca.2000 de bucati pe zi.Profitul net la un mic este de minim 40% adica in jur de 0,8 lei/bucata suma de care nu stie nimeni si care este necontrolabila fiscal.Si hai sa ne gandim la un numar de 4000-5000 de grataragii in tara basca alte activitati stradale.
Si asa se face ca patronul isi cumpara Lamborghini iar tata Leana nu are bani nici macar de compensate.

Iar ca final sa nu va inchipuiti ca eu eram usa de biserica in acea perioada de care am pomenit .Aiurea…tot la volumul de vinzari,stocuri de marfa,limitarea furaciunilor ma gandeam.
Si iata ca apare o raza de speranta de unde nici nu te astepti.Ca patron vreau sa-mi stapinesc afacerea deci eliberez bon fiscal iar, implicit, exista bani de compensate.Chestia aceasta este insa valabila cind nu esti prea ” lacom ” deci cred ca lacomia trebuie urmarita prin legislatie.Oricum averile obtinute ” ilicit “( dumnezeule si ce usor se pot dovedi ) ar rezolva, prin confiscare, o parte semnificativa din problemele financiare a unui buget secatuit de resurse.
.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s