Excesul de zel = excesul de prostie

Bătea un vînticel de toamnă cu arome de iarbă uscată şi baltă incălzită de soarele încă prezent ziua. Urcam Dealul Morii, încet, cuprins de o lene plăcută ce se scurgea prin oase precum mierea pe suprafaţa unei bucăţi de pâine prăjită. Agenţia de Mediu, unde trebuia să “plasez”un dosar pentru o autorizaţie de construcţie, tronând maiestoasă chiar în vârful dealului, mă înghiţi precum vulpea  pitulicea, biciuindu-mi simţurile şi pregătindu-mă pentru mica luptă ce urma să o desfăşor cu “organele abilitate”.

În holul de aşteptare… ca deobicei… mutre cunoscute… pălmaşi( ca şi mine) care aveau în dotare (pe lîngă dosare) multă răbdare, umor, poftă de socializare şi mai ales timp berechet pentru că aici nu este ca la autoservire: ai venit, ai mâncat, ai plecat.

Printre figurile cunoscute remarc un “rătăcit”cam la 70 ani ce stătea lipit de un zid ca un pui de găină plouat pierdut de fraţii săi. Îmbrăcat modest spre sărăcăcios, cu nişte tenişi ce aduceau cu altceva în vremuri lor de glorie, pantaloni de doc de o culoare devenită deja incertă de prea mult purtat, mâini muncite şi neîngrijite.

– Da’ matale cu ce treabă pe aici? îl întreb ca să mai îmi treacă timpul.

– Păi să fac un gard de plasă cu nişte profile de fier din trei în trei metri…

– Şi de ce nu-l faci?

– N-am autorizaţie

– Da’ cine ţi-a cerut-o?

– Păi fui plecat două săptămâni la Pătârlagele la nor’mea iar când mă întorsei nu mai avui gard la casă, tot cu plasă şi fier făcut şi ăla. Îl furară ţiganii intr-o noapte că eu stau cam în câmp în Prelungirea Ghencea. Altceva nu luară că n-avură ce.

– Şi de ce nu te-ai apucat să faci altul?

– M-am apucat da’ când mai aveam de pus fo’ trei profile apăru’ un neica nimeni de la ceva… cu construcţiile (că arătă legitimaţia) din primărie şi zise că îmi trebe autorizaţie. Îmi tăie şi Procest Verbal(!) de contrastare(!).

– Păi nu i-ai povestit tărăşenia?

– Ete nu…da’ draci să te înţelegi cu el o ţinea una şi bună. O dădui eu cotită dar n-aveam nici un ban la mine că pensia îmi venea peste patru zile.

– Şi… ?

– Mă dusei la 6 (sector) şi acolo mă ajută un tinerel să fac rost de un Orbanism(!) da’ îmi dete şi un purcoi de aprobări de luat, de la gaze, de la electrica, de la telefon, de la ăi’ cu otobuzele, de la circulaţie… io care stau în câmp.

– Şi ai ajuns şi la Mediu?

– Păi dacă trebe.

– Ai dosarul făcut? Ia dă-l încoace să văd dacă lipseşte ceva.

Bineînţeles că dosarul era varză şi nu avea şanse să treacă. Am stat puţin pe gânduri şi i-am spus să mă aştepte că poate îl ajut altfel. M-am dus la un cunoscut (angajat) căruia i-am povestit, cu înflorituri şi cu o nuanţă de anecdotă, toată tărăşenia. S-a gândit ceva timp şi, după cîteva mustoase înjurături la adresa dobitocului (că aşa l-a numit) mi-a spus să-l trimit la el că îi dă hârtia până mîine.

Chestia asta s-a întâmplat anul trecut dar şi acum mă amuz de posibila mutră a şefului acelui “piţifelnic” care, trimis la “prăduială”, i-a venit la sfârşitul programului cu un rahat de Proces Verbal pentru un gard nenorocit dar mai ales fără un ban la teşcherea că acuşi acuşi venea ziua de nastere a nevestei. Cu “zeloşi proşti”ca ăsta nu mai face el treabă în ţara asta!

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s