Cerşetorii noştri cei de toate zilele

Circul frecvent cu tramvaiul 41, tramvaiul lui “Băse” şi am ajuns să recunosc figurile călătorilor “practicanţi”. Pe lângă pleiada de pensionari cu ţintă precisă piaţa Crângaşi sau Moghioroş, pe lângă fetiţele de liceu care ciripesc despre Gelu, Relu sau George, pe lângă cei nevoiţi să folosească ocazional acest tramvai pentru vreo legătură cu Lujerului sau Ghencea există şi o faună nelipsită de cerşetori, funcţie de oră şi staţie, care se urcă şi coboară după un program bine stabilit. Deja m-am obişnuit cu ei, le ştiu repertoriul şi chiar (spre amuzamentul meu personal) i-am împărţit în categorii după “prestaţie”. Eram tentat, la un moment dat, să le dau şi un număr de stele după cum reuşeau să încaseze “oareşce” de la binevoitori…miloşi…sau fraieri dar am rămas la împarţirea lor în categorii şi denumiri distincte pe care voi încerca să vi le redau în cele ce urmează.

” Cooperativa”: grup format dintr-o tinerică îmbrăcată sărăcăcios, cu ochii daţi peste cap, de i se vede numai albul lor, agăţată de gulerul unui puştiulică plin de muci şi bubos,(aşa este machiajul) tinerică ce-şi târşîie picioarele prin tot tramvaiul preţ de patru staţii plângându-se că…grea este viaţa fără vedere şi că mai are patru fraţi în grijă. Coborând la staţia Lacul Morii îi revine vederea instantaneu şi  porneşte discuţia cu puştiul dacă s-o ia înapoi cu 41 sau să se suie în 178 pînă la Basarab.

“Neînţelesul”: un individ modest spre slinos, cu părul vâlvoi şi tenişi jegoşi care, odată suit la Crângaşi, se agaţă cu disperare de o bară şi începe , legănîndu-se, să toarne tunător un torent de chestii ininteligibile gen :ooooi, îîîîîî, îîîh, eeeei, aaaa, îmmm, chîîîî preţ de o staţie, după care dă un tur rapid pe la toate scaunele că acuşica vine următoarea staţie şi următorul tramvai.

“Impostorul”: un tinerel curăţel, bine hrănit, înăltuţ, cu ceva muşchi pe el (că l-am văzut  vara în tricou) care, cu o rapiditate uimitoare şi o eficienţă de invidiat, împarte nişte bileţele celor de pe scaune prin care informează onor cititorii că este surdomut şi alte dealea, că vine de la un orfelinat, că n-are tată şi mamă (normal), că nu are ce mânca etc…şi dacă ne lasă inima să dăm ceva….parcă mai era scris şi de Dumnezeu pe acolo dar nu reţin exact. După împărţire se postează strategic scrutând cu ochi de vultur mişcările fericiţilor posesori de bileţele iar după două staţii le recuperează chiar şi cu cu ceva mărunţiş pe lângă. N.B. : tipul mai are o afacere în “mers” în sensul că la Lujerului îi dijmuieşte pe cei ce vând brichete şi şerveţele umede în tramvai.

“Spaima babelor” sau “Punct ochit punct lovit” este unul dintre cele mai tari şi de efect tertipuri : un tip corect îmbrăcat, slăbuţ, curăţel chiar, ce îşi face numărul înainte de piaţa Moghioroş (unde are staţia terminus). Se postează  liniştit pe interval şi după  o staţie de mers se prăbuşeşte fulgerător făcând spume la gură!!! gâfâind cu ochii daţi peste cap..Sare lumea, panicată, sa-l ajute iar el bolboreseşte de zor că n-a mâncat de trei zile şi că are diabet. Ei bine, vreau să vă spun că scoate două-trei sute (vechi) pe “tură”de la toţi miloşii care se întâmplă să fie pe acolo.

” Dusă cu pluta” : o individă ciudată, cam murdăricuţă, care odată suită în tramvai se proţăpeşte în mijloc şi începe să turuie o poezie lungă…lungă… ce bate vreo trei staţii şi în care este vorba (ce am înţeles şi eu) despre cum a înşelat-o ” mitocanu” şi ce îi doreşte să păţească pentru asta. Unii urcă, alţii coboară, unii nu înţeleg nimic, alţii se uită îndobitociţi la ea… oricum tot ciuguleşte 20-30 mii lei la o declamare pe principiul :săraca….

“Artistul” : pe ăsta parcă nu l-aş încadra în tagma cerşetorilor 100%. Un colorat cu un acordeon participant la asediul de la Verdun (acordeonul nu ţiganul) care se urcă de obicei pe la staţia Sfanta Maria şi care în decurs de trei, chiar patru staţii, te pune la curent cu malurile Senei combinate cu ceva Adrian Copilul Minune şi Guţă. Se plimbă indiferent pe culoarul tramvaiului dar mai că nu-ţi bagă sub nas cutia de tablă atârnată de acordeon. Nu cântă rău dar nici bine (atât cât mă pricep eu).

Evident că mai apar ceva “rătaciţi” care probabil vor să testeze vadul dar se pare că cei enumeraţi au reuşit să-şi păstreze teritoriul neviolat de “neaveniţi”

Treabă grea cerşitul ăsta iar dacă n-ai talent mai bine te duci la muncă.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Cerşetorii noştri cei de toate zilele

  1. mariana dimitriu says:

    foarte bine surprinse momentele,ochiometrule(zis ,,microscop,,)!!!!!!!!!!!!!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s