Latină…latină…da’ să (o) ştim şi noi !

Înainte să ies din spital acum cîteva luni, după ce am lăsat o bucăţică din dotarea trupului meu pe masa de operaţie, medicul, binevoitor, mi-a atras atenţia că este bine să iau zilnic (ca doză de întreţinere) câte două pastile de LIV 52 pe lângă regimul adecvat pe care doar dacă eşti la mănăstire poţi să-l urmezi. Evident că m-am conformat întocmai mai ales la pastile…că era mai comod şi mai la îndemână. Vă spun sincer că, înafară de perioadele de “criză” respectiv infecţii sau alte dealea, pastilele de orice fel nu intră în meniul meu zilnic dar dacă nenea doctoru’ a zis LIV 52, LIV 52 m-a chemat. Aşa că, neneee…, lunar imi aduceam contribuţia benevolă la creşterea profitului firmei din Bangalore India, înghiţind hapurile precum un 4×4 benzina la 100 km. După ceva timp am început să mă uit cam lung la modul cu mi se scurgeau banii din buzunar (al draq’ pielea pe mine că la ţigări nu mă scumpesc…) în fiecare lună gândindu-mă dacă nu pot înlocui pastilele cu oareşce ceaiuri din plantele ce compun medicamentul în cauză. Deci am pus mâna pe prospect, înarmându-mă cu blocnotes şi pix, gata să notez ingredientele aferente. Mă gîndeam şi eu (în nemernicia mea) că o să dau peste ceva sunătoare, coada calului sau a şoarecului, băşina porcului aia a ţigăncii, ceva rostopască, păpădie, patlagină, anghinare, merişor de munte (o fi şi de şes) ş.a.m.d. Ete draci! Fiecare pastilă conţinea (staţi aşa că nu vi le înşir pe toate că dăm în boala lu’ Calache) : Capparis spinosa, mandur bashama, solanum nigrum, cassia occidentalis, tamarix gallica, boerhavia difussa, phillantus amarus etc toate procesate în eclipta alba în combinaţie cu tinospora cordifolia, raphanus ribes şi încă fo’ 4  chestii din astea latineşti. Uitătura viţelului la poartă nouă era ceva de amator faţă de uitătura mea în faţa prospectului, dar am spus să-mi mai dau o şansă.

Deci cu prima ocazie, adică a doua zi, m-am deplasat cu lecţiile făcute la Plafarul de unde cumpăr în mod obişnuit şi unde vânzătoarea îmi acceptă toate mofturile că doar sunt client vechi ce naiba.

După un “Săru’ mâna”tonic şi vesel o întreb:

– Capparis spinosa sau solanum nigrum aveţi?

– Nu…da’ ne-a adus esenţa de levănţică de care m-aţi întrebat data trecută.

– Da’ măcar achillea millefolium… părţi aeriene… aveţi? sau cel puţin terminalia arjuna…scoarţă?.

Dialogul ar fi putut continua la nesfârşit (adică până la sfârşitul prospectului) când vânzătoarea, cu o privire cercetătoare spre prudentă dar şi compătimitoare mă întrebă:

– Domnu’ Radu…s-a întâmplat ceva ?…că nu v-am mai văzut de mult pe la noi?  Avem aici de toate pentru orice fel de probleme…că doar ne ştim de mult…mie puteţi să-mi spune-ţi şi ne descurcăm noi cumva.

Am dat a lehamite din mână, am oftat şi i-am cerut un LIV 52. A oftat şi ea…a uşurare.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Latină…latină…da’ să (o) ştim şi noi !

  1. mariana dimitriu says:

    buuuuna de tot!!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s