Scurta noapte a bătrâneţii mele

Sunt bătrân deja…adică nu mai sunt tânăr decât în gândirea şi  optimismul zilnic.

Recent, am citit un articol al unui …cred…cercetător japonez despre durata vieţii umane şi cuantificarea acestei durate întrun algoritm simplu şi valabil pentru orice om al acestei planete. Articolul mi-a trecut întâmplător prin faţa ochilor iar informaţiile extrase au fost înghesuite în debaraua minţii mele pe raftul de lucruri pretabile să fie aruncate odată cu desfăşurarea curăţeniei de primăvară. Pentru lămurirea voastră…dragilor…o să simplific  şi o să traduc mai pe “înţelegerea” unor oameni normali cum suntem marea majoritate dintre noi.

Deci…încă de la naştere corpul este dotat cu un acumulator energetic în care proporţia ingredientelor este de 1/3 din care 1 reprezintă perioada de somn iar 3 cea de activitate (de veghe). Acest acumulator are o perioadă de funcţionare bine stabilită prin caracteristicile interne ale organismului respectiv şi diferă de la individ la individ funcţie de codul genetic. Atenţie…nu se discută de aspecte precum accidente sau alte evenimente care duc la distrugerea organismului ca atare. Perioada de “somn” nu este nici pe departe o perioadă de refacere a energiei consumate ci mai degrabă un fel de standby pentru a se evita supraîncălzirea sistemului. Per total organismul veghează ca acest raport să se menţină permanent prin reglări sistematice,  eliberând hormoni…enzime…şi alte chestii pe care nici eu nu le-am înţeles prea bine aşa că nu am cum să vi le explic. Deci când factorul 3 ajunge…să spunem la 4,5 automat factorul 1 va creşte ulterior în aşa fel încât să se revină la proporţia de echilibru. Uşor de înţeles şi practic aşa se şi întâmplă zi de zi. Dar alt aspect expus este interesant. După cum v-am spus mai înainte, acest “acumulator”are o perioadă de funcţionare pe care numai organismul o cunoaşte şi cu cât perioada se apropie de sfârşit cu atât intervenţiile sale sunt mai energice pentru refacerea proporţiei pentru ca, la final, organismul să poată fi “desfiinţat”în bună regulă (dacă putem să spunem aşa). Cu alte cuvinte…cu cât perioada de “oprire a motoraşului” este mai scurtă cu atât acţiunile de reglare sun mai virulente funcţie de dezechilibrul existent sau cu cât este mai lungă perioada cu atât acţiunile sunt mai “blânde”. Deci ori creşte exponenţial factorul 1 ori factorul 3.

Iar eu am început să fiu deja îngrijorat…nu dorm mai mult de 2-3 ore pe noapte de ceva timp.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s