În decembrie ’89 ne-am câştigat dreptul să…

…..votăm liber aceiaşi gaşcă de politicieni îmbătrîniţi şi puşi pe căpătuială

…..votăm liber o anumită persoană şi să ne trezim că, deşi a ieşit primul, vine altcineva în locul lui

…..ne vindem pe nimic averea naţiunii încropită cu greu şi sudoare de un întreg şir de generaţii

…..să privim din autobuz la piţipoancele care conduc maşini de zeci de mii de euro fără să aibă la activ nici măcar o zi de muncă

…..renunţăm benevol la încălzirea întregului apartament înghesuindu-ne toţi într-o singură cameră pe timp de iarnă la lumina chioară a unui bec de 40 W

…..ne punem contoare de apă pentru că apa a ajuns prea scumpă într-o ţară plină de râuri şi izvoare

…..privim galantarele magazinelor cu detaşarea bolnavului de ciroză care vizitează o expoziţie de vinuri

…..mâncăm salam în care şoriciul şi grasimea reprezintă peste 60% din greutate

…..cumpărăm mezeluri mustind de apă şi E-uri fără a avea altă alternativă

…..lăsăm pârloagă zeci de mii de hectare de teren arabil pe motiv că nu are cine să le muncească de parcă cei care le munceau înainte au dispărut subit în neant

…..ne plângem că nu creşte nimic din cauza secetei în condiţiile în care  am furat tot ce se putea din sistemul naţional de irigaţii

…..privim cum, prin hoţie dovedită dar nepedepsită,  obţinerea unui leu pentru unii  este din ce în ce mai uşoară iar pentru noi din ce în ce mai grea

…..mâncăm numai biscuiţi pentru a avea bani pentru medicamente care, culmea, ne dau posibilitatea să mâncăm încontinuare tot biscuiţi pentru o nouă rundă de medicamente

…..ne culcăm seara cu nesiguranţa zilei de mâine în suflet

…..vedem apariţia peste noapte de căsoaie cu zeci de turnuleţe, căsoaie ale căror proprietari (spun aceştia) nu au bani să-şi plătească nici măcar curentul electric consumat…şi de aceea îl fură fără ca cineva să le facă nimic

…..privim cum o minoritate se transformă în naţiune cu scopul precis de a pretinde în viitor teritoriu autonom

…..privim cu desnădejde la buzunarul tot mai gol, la pantofii tot mai scâlciaţi, la cămăşile ale căror mâneci devin tot mai roase şi scămoşate de prea îndelungă purtare, la pantalonii tot mai lustruiţi la genunchi şi la căciula de blană care are deja 20 de ierni la activ şi pe care nu te înduri s-o arunci (desi a început să-i cadă blana) pentru că poate în iarna viitoare n-o să ai bani să-ţi cumperi alta

 

Dar cel mai mult ne-am câştigat dreptul să ne strigăm liber toate nemulţumirile fără să ne asculte nimeni.

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s