PLEAŞCA…şi motorul unei greşeli birocratice

Cineva…nu spun cine…persoană importantă ( cel puţin pentru mine) s-a trezit peste noapte că este “propitar” pe un teren în Aviaţiei cum nici mama gândului n-a visat. Din păcate “propitar” doar pe hârtie, adică bun de plată pentru impozit că acte pe teren şi alte dealea…IOC. Şi cum omului au început să-i curgă notificări peste notificări s-a simţit nevoia unei acţiuni “concertate” pentru rezolvarea situaţiei gen: pe scut sau sub scut… ca la spartani. Prima tentativă de rezolvare a avut un succes ” răsunător” la Administraţia Financiară în sensul…băi nene plăteşti  că altfel mielu’ te cheamă. Sfatul meu “competent” dar mai ales de bun simţ… ca om cinstit a fost : nu plăti dom’le ca să-ţi ia terenul şi cu asta basta (adică boii de la bicicletă). Draci…nu i-au luat terenul ci i-au oprit omului pensia de la plată. Păi ce…ei e proşti să se complice cu chestii d’astea ? Deci terenul niema…banii luaţi…iacătă de vezi belea. În consecinţă, am luat pisoiul de coarne (că taurul nu puteam că am fost operat la coloană) şi m-am înfiinţat la prima oră proaspăt bărbierit şi împrăştiind o aromă de “odicolon”de calitate la Cartea Funciară pe undeva pe lângă BNR cu un optimism debordant în mine inclusiv cu două cafele şi un covrig în stomac. Sus la arhivă…cerberul…reprezentat de un bodyguard hămesit şi rahitic (dar mustăcios) cu picioarele răşchirate a mascul feroce cu pieptul scofâlcit, ridică mâna precum impiegatu’ fanionu’ pentru cursa de Văşcăuţi şi zise din străfundul importanţei ce şi-o acorda singur:

– Unde mergeţi ?

– Păi la arhivă…că numai arhiva este la etajul ăsta.

– În ce problemă ?

– …………? În probleme de arhivă

– Aha…treceţi.

Intrat în hăţişurile arhivei am dat de un puştiulică de fo’ 26 de ani (şi nu de fetele care le ştiam şi pe care le abuream cu două trei bancuri ca să mă servească) vădit deranjat că-l deranjez. Avea o lene în el…de-i era lene să se scarpine şi în nas …cred. Dialogul a fost “savuros”  : dom’le eu nu pot să vă dau nimic fără număr de carte funciară…păi dacă n-am…zic eu…un act ceva acolo…zice el…n-am dom’le nimic decât adresa zic eu…păi şi eu ce să fac cu adresa…zice el…păi să cauţi în arhivă…zic eu…eteee…zice el…păi spune-mi dom’le cum s-o rezolv…zic eu…nu-i treaba mea…zice el…şi cum să fac să fie treaba ta…zic eu…nu ştiu şi nu mă bag…zice el…păi aici nu-i vorba de băgat ci de rezolvat…zic eu…n-am dom’le timp că sunt ocupat…zice el sorbind din cafea frecându-şi totodată bucile amorţite de scaunul tare. Am dat a lehamite din mână şi am ieşit salutând-ul pe cerberul răscrăcărat cu un …hai să trăieşti…şi cu spatele întors cu completarea…de nu ţi-ar mai muri altul înainte. Totuşi, învârtindu-mă pe culoare m-am băgat în vorbă cu o “duduie” plinuţă dar simpăticuţă care mă învăţă pas cu pas cum să rezolv, fapt pentru care am ajuns la Registratură pentru depunerea unei cereri. Mamăăă…când am intrat în încăperea aia am avut senzaţia că sunt la Gara de Nord pe vremea  Răposatului când se cumpărau bilete pentru litoral. Buluc de oameni măi fraţilor parcă se dădea ceva cu discount 100%. Care de care mai încrăvăţat, mai înciocat, mai întenişat, mai transpirat, mai nervos, mai jegos, mai mirositor, mai apatic şi mai resemnat cu soarta şi birocraţia românească. Trei cozi cu scopuri diferite doar pentru finalizarea aceleiaşi hârtii îţi creiau un sentiment de micime şi neputinţă în faţa sistemului diabolic pus la punct de un stat dispreţuitor şi fără pic de milă pentru cel care …în fond…îl întreţine prin impozitele plătite.

Depunerea cererii şi “socializarea” pe la diverse cozi a durat fix 4 ore într-un mediu plin de “arome” toxice începând de la tutun prost de la ţiganii din Obor şi continuînd cu parfum acoperit de transpiraţie, ciorapi nespălaţi cu lunile, măsele cariate, haine scoase de la naftalină, haine purtate prea mult şi neaerisite, aburi de vodkă sau bere la mâna a doua şi multe altele.

Am ieşit stors ca o lămîiei cu o senzaţia amară că noi nu contăm în sistemul acesta ci numai banii pe care îi dăm sau care ne sunt luaţi sub o formă sau alta.

Mai avem mult de tras până când cei plătiţi de noi vor fi cu noi şi nu împotriva noastră.

 

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s