Minte-mă frumos…

Acum trei zile undeva pe Mihai Bravu în tramvaiul 46. Lume amestecată dar cuminţică şi cu frica lui Dumnezeu (cum aveam să constat). Într-o staţie (nici acum nu ştiu cum este corect…într-o staţie sau la o staţie) se urcă un tinerel bine făcut, numa’bun de un şantier pe la un bloc din Bucureşti, cu un fel de foaie A3 desfăcută ostentativ să “vază” tot poporul ce scrie.

Şi a început…cu o voce care ar fi umplut de invidie un popă la slujba de Înviere :

………Draaaaagi români. Maaamaa meaa aaa muriiit de cancer. (Iaca săracu’ îmi zisei eu)

………Eeeeuu suunt handicapat (?????) fiiind encefalopat şi nuuu am serviciuuu. (hai că nu se vede că eşti…zic eu în sine)

………Taaata ne-a părăsiiit cââând m-am născuuuut euuu şi ne-a lăsaaat singuuuuri să ne descurcăm.(ete na …parcă ai fi singurul…)

………Dooi din fraaaţii mei mai miiici sunt paralizaaaaţi şi nu se pooot descurca singuri. (păi zisei că tactu vă părăsit când te-ai născut tu…deci fraţii ăia de unde naiba au apărut ?…şi ceilalţi fraţi ce fac?)

……..Eeeeuuu muncesc dar banii nu ne ajung nici deee pîineee. (păi unde naiba munceşti că te văd în mijlocul zilei prin tramvaie ?…iar dacă n-ai bani de pîine cumpără cozonac…vorba lui Maria Antoaneta)

Şi acum …staţi aşa că vine bomba sau cireaşa “dupe” tort sau bomboana”dupe” colivă sau ce vreţi voi.

……..Caaasaaa noastrăăă a fost retrocedatăăă iar proprietarul ne-a dat afarăăă în ploaie şi frig  numaaai cuuu haineleee de pe noooi. (iaca situaţie…asta le mai trebuia că în rest le aveau pe toate). Aaaacuum stăăm pe unde apucăm dar este taaare greeeu că nuu ne ajung banii să plătiiim  chirie pentru mine şi fraţiiiii meeei. ( aşa…şi?)

……..Văăă rooog ajutaţi-măăă cu câţiva leuţi (aha…a trecut la “cestiune”) ca să ne puteeem cumpăraaa (ce să faci…?) o casăăă (hai că-i tare chestia…ăsta nu se încurcă…vrea vilă nene)….Văăă rooog!

După care a început să depene un cântecel plin de pilde, savuros în rime şi în amestecătura de idei, cântecel pe care eu…deşi nu sunt encefalopat…nu am reuşit să-l reţin. Mai am şi eu scăpări. Finalul…respectiv colectarea prostiei… l-am urmărit cu o curiozitate bolnăvicioasă (aş putea spune). Ia să vedem câţi români pun “botu'” la chestia asta ? Rezultatul a fost dezastruos…dar nu pentru el ci pentru mine. La primul tur deja primise cam 100 lei noi în hârtii de 1 leu (că ce mai e leul în ziua de azi ?). Al doilea tur spre spatele tramvaiului nu l-am mai apucat că a trebuit să cobor.

Stând la semafor ca să traversez mă gândeam “gânditor”: Cu asemenea prostie în ţara asta este uşor  să câştigi ce vrei…CHIAR ŞI ALEGERILE. Totul este să şti să pui problema şi să minţi frumos nu neapărat să spui adevărul.

.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s