‘Raţi ai dracului cu legea voastră

Pentru 1 Mai muncitoresc Zamfireştii se mobilizară exemplar, deşi parangelia de Paşte i-a cam lăsat în curul gol în materie de finanţe pe lângă durerile de ficat, stomac, rinichi şi mahmureala specifică unei sfinte sărbători.

Şi pentru că problema unor bănişori pentru oareşce friptane, mici, cârnaţi, bere, cola pentru ăla micu, pîine şi tot ce-i trebuie omului gospodar la o masă la iarbă verde trebuia rezolvată cu prioritate zero, Bebe, capul familiei, în seara din 29 aprilie făcu o vizită de “curtoazie” …adică milogeală…pe la pensionarele din bloc că astea totdeauna aveau bani…draci ştie de unde…până şi pentru întreţinerea de iarnă… rezultatul fiind o durere cumplită de cap de la atâtea “cafeluţe” băute cu toate băbăciunile pe la care a trecut şi pe care nu le putea refuza cu o bârfă, două acolo. Oricum rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător…măcar până la leafă…fapt pentru care pe 30 dimineaţă…cu teşchereaua plină…se aruncă în vâltoarea pieţii Obor spre a-şi îndeplini sarcina de onoare, aceea de a umple burdihanele familiei cu ocazia …

Ăst timp Lenuş, conform sarcinilor primite, răscoli toată debaraua, cămara şi balconul…băgând în sperieţi toţi gândacii ghiftuiţi ai familiei…şi încropi inventarul necesar unei bune desfăşurări a unei noi paranghelii cum îi stă bine unei familii de bugetari convinşi şi de multe ori muritoare de foame. Masă pliantă, scaune pliante, grătar , termosuri, tacâmuri, farfurii, şerveţele şi şervete, hârtie igienică…aşa pentru orice eventualitate…pahare, scobitori, sare, piper etc, îngrămădindu-le pe toate în mijlocul holului spre deliciul lui Lache, şoricarul, care nu mai prididea să amuşine noutăţile apărute din senin.

Tudorel, mezinul, fu trimis în misiune de ciordeală la etajul patru unde ochise Lenuş o juma’de sac de cărbune de grătar lăsat în luminator, sac care intră fără drept de apel în inventarul de campanie după ce-l aduse conspirativ.

Pe la şase jumătate trecut de fix (deşi plecase de  dimineaţă) apăru şi Bebe duhnind a bere şi a usturoi ( că se oprise puţin la taraba lu’ Jegosu să se odihnească…da’ se luă cu vorba) dar cu sarsanalele pline ochi.

Urmă o noapte liniştită întreruptă inevitabil de horcăiturile aritmice ale lui Bebe…c-aşa păţea după ce lua ceva la bord. Dimineaţa însorită îi găsi deja pe Zamfireşti îndesând toate cele în portbagajul Daciei prăpădite, după care se făcu îmbarcarea de urgenţă, inclusiv cu Lache ce nu mai putea de fericire şi-l lingea mereu pe faţă pe Tudorel. Bebe inspectă situaţia cu un ochi de stăpân după care îşi strecură burdihanul sub volan, îşi făcu cruce şi dădu să pornească hodoroaba care fu convinsă deabia la a treia încercare să scoată fumul negru prevestitor de pornire a motorului stimulată fiind, probabil şi de blestemele cu adresă fixă către finu’ şi neamurile lui până la a şaptea spiţă pentru că el îi vându-se hodoroaba lui Bebe.

Drumul până la “oaza” lui Bebe de la Băneasa dură preţ de’o oră. Drum greu nene, aglomerat, maşini peste maşini, soacre transpirate, copii zbierând cu nervozitate sau cu ceva scatoalce după ceafă, cîini lătrând unii la alţii de pe geam, manele date la maxim…să auză prostimea, înjurături, chiştoace aruncate din mers şi un soare din ce în ce mai nimicitor.

Intrară pe aleea ştiută răcoriţi instantaneu de umbra copacilor care se terminau într-o poieniţă frecventată de Bebe încă de la profesională. Lui Bebe îi ploua deja în gură că nu luase nimic de dimineaţă…ca să se păstreze…Stai aşa !!!…da’ cu bariera asta ce-i!!!??? Şi nea caisă ăsta ce vrea !!!???

– ‘Nă ziua…zise Caisă…cu ce treabă p’aci ?

– Păi…şi noi ca oamenii muncii…un grătar…un mic…o bere acolo…de 1 Mai ce naiba.

– ‘ Nterzis !

– Ce-i interzis…grătaru’? Hai bre că fac asta de doj’de ani aicişa.

– Dacă vă spui…e lege…a hotărât guvernul şi basta…e’nterzis acilea.

– Păi şi noi cu toată mâncarea ce facem …că se strică dracului…?

– Încercaţi în altă parte…nu ştiu…spre Corbeanca încolo…

ÎNCOLO a însemnat o căutare  de vreo trei ore care l-a sleit pe Bebe de puteri şi de nervi. Lenuş fornăia deja liniştită cu capul sprijinit de geamul lateral, Tudorică îl luase pe Lache în braţe şi dormeau nevinovaţi pe bancheta din spate, numai Bebe cu puţinul de benzină care-i rămăsese în rezervor îşi măcina creierii să găsească o soluţie. Şi…opri brusc, întoarse rabla spre Bucureşti…acceleră în timp ce îi spunea lui Lenuş…sau mai mult vorbind cu sine :

Lasă bă că facem şi pe balcon să moară Vasileasca de poftă. ‘Raţi ai dracului cu legea voastră…c’o să vă voteze sulea la toamnă…nemernici jegoşi!!!

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s