Mirajul Traumatizant

M-am suit astăzi în tramvaiul 24 venind dinspre Pajura unde am avut o treabă. Ora de amiază mi-a dat prilejul să găsesc uşor un scaun liber pe care l-am luat în proprietate cu satisfacţie având în vedere că încă de la ora 8 a.m. stăteam în picioare. În timp ce priveam absent pe geam mă simt bătut pe umăr uşurel şi când ridic privirea mă lovesc de imaginea unui puştiulică ce-mi părea cunoscut. Era, defapt, băiatul unei cucoane unde îmi trag eu la xeros tot felul de drăcii necesare activităţii mele zilnice, cucoană unde l-am cunoscut pe “pişpirică”…fotbalist pasionat şi mai ales mare fan al echipei Rapid. Ţin minte că de fiecare dată când îl vedeam începeam amîndoi o miştocăreală prietenoasă despre Rapid, Steaua, Dinamo etc.

Mi-a întins, pentru salut, o mână fragilă dar fermă !!! şi s-a aşezat pe scaunul de lângă mine. M-a surprins gestul pentru un puşti de cca…îmi spuneam eu…10 ani…după statură. Obligat …la conversaţie…că de omul mă provoca-se…am luat-o pe cărările preocupărilor lui la acea oră. În scurt timp am aflat următoarel chestii…că acum vine de la antrenamentul de fotbal care îl face zilnic 7 zile din 7 (fiind în ligă profesionistă la copii), că face treaba asta de la 5 (???) ani când l-au dat părinţii (el având 14 deja), că este plătit(???) dacă dă un gol în competiţii oficiale, că îi place ce face …dacă tot a luat-o pe drumul ăsta, că eu ce sport am făcut…,că n-a avut nici un accident până acum…că …că…că…

Prudent…l-am întrebat…da’ cu şcoala cum te descurci ? că trebuie să-ţi fie destul de greu…în sensul că dacă iei o notă “nasoală” ai tăi nu te urechesc ? Nu prea …răspunse el…dacă mă decurc cu fotbalul este OK….Bun …dar vine o etapă când va trebui să decizi…ori sportul ori şcoala, bacul, facultatea şi altele că treaba asta merge până la o vârstă…şi după aceea… deci ce ai alege în viitor?

A răspuns scurt : sportul…ce vrei… să fiu muritor de foame…? De aici mai iese un ban…da’ din facultate…şi dădu a lehamite din mână.

În fine…a coborît…cu aceiaşi strângere respectuoasă de mână…iar eu am rămas să-mi continui drumul cu lenevosul tramvai 24. Stam însă şi mă gândeam cum părinţii l-au împins în chestia asta la vârsta când el nu avea discernământul să-şi decidă paşii viitori ( la5 ani) iar în cei 9 ani scurşi inevitabil din tinereţea lui ideea care i s-a băgat în cap cu îndârjire a fost “banul”. Nu spun că este bine sau este rău dar mintea lui nu mai acceptă nimic altceva acum. L-au modelat precum o bucată de plastilină…dar… ce se va întâmpla dacă nu o să fie un fotbalist bun…???

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s