Peştele de la cap se-mpute !

Preţ de vreo săptămână am căutat cu îndârjire o echipă de zugravi care să zugrăvească o scară de bloc, lucrare nu mare dar nici mică…oricum…bănoasă. Având o limită de sumă a durat destul de mult până când…i-am găsit.

Curăţei, tinerei, veseli, puşi pe şotii, mi-au plăcut din prima clipă şi se pare că şi ei m-au plăcut pe mine…spre deosebire de alţii…mai hapsâni. Lucrau la o vilişoară prin Bucureştii Noi şi “agăţaţi” într-o doară printr-o întrebare…m-au privit lung şi după jumătate de oră am bătut palma de principiu. Au venit, au văzut, am mai bătut palma odată iar sâmbătă s-au prezentat la lucru. Eu…evident…mă agitam pe lângă ei…că la banii cu care mă înţelesesem erau aur curat. Duminică…la fel…hărnicuţii îşi vedeau cu spor de treabă şi înaintau cu lucrarea ca Alexandru cel Mare prin imperiul Persan în urmărirea lui Darius.

Luni, altă zi…altă săptămână…acelaşi entuziasm care mă făcea să-i invidiez deja pentru puterea lor de muncă. Pe la 12, înainte ca eu să-i părăsesc până a doua zi, le-am făcut cinste cu o cafea de la automatul din colţ dar fără ţigările aferente… că fiecare era cu ale lui.

Am vorbit de toate cele până când am ajuns inevitabil la problema banilor ce li se cuveneau, dar mai mult la a mă lămuri asupra unui aspect care mă rodea, drept pentru care l-am întrebat pe Nicu…şefu’ :

– Nicule…da’ eu nu înţeleg…ce tot îi dădeai cu avansul de 5 milioane (cu ei se discută în bani vechi…să pară mai mulţi) că doar nu trebuia să cumpăraţi materiale… alea vi le asigur eu. Ce…la patron când te angajezi ceri avans din prima zi ?

– Păi a trebuit să-i dăm lu’ şefu’ să ne lase să lucrăm aici o săptămână. Ăsta este tariful pe 7 zile…zise Nicu.

– ……………..?????….zisei eu din ochi.

– Păi da …şefu…că noi suntem angajaţi la stat…lucrăm de vreo cinci ani la XXXXXXXXXXX(nu spun că-i dau în gât de pomană).

– Da.. bre dar eu v-am agăţat de la o vilă unde lucraţi !

– Păi după ce terminăm la matale intrăm la o notăriţă fo două săptămâni după care ne întoarcem la vilă…că proprietarul este plecat două luni şi avem timp să-l terminăm şi pe el.

– Păi cum dracului faceţi…nu spuneaţi că lucraţi la stat? Ori lucraţi…ori nu lucraţi ?

– Lucrăm…că îl trimitem pe Dănuţ (unul dintre…) cu cartelele şi ne pontează în fiecare zi că altfel nu mai pupăm salariu la sfârşit de lună.

– Păi şi nu vede nimeni…nu se prinde nimeni…şeful vostru ce zice  că o ţineţi langa aşa mult timp?

– He… he… zice că dacă-i dăm de echipă…adică noi trei…5 milioane pe săptămână…putem sta şi acasă. Ce…crezi că suntem singurii…mai sunt şase echipe ca noi…că acolo e şantier mare…unii vin…alţii pleacă…cin’ dracu să controleze. Păi ce…cu 14 milioane de căciulă poţi trăi ?

– Şi voi de când faceţi chestia asta ?

– Avem deja trei ani aproape, ne cunoaşte sefu’ nu ne dăm pe goarnă unii pe alţii.

– Hai că m-aţi omorât…nu prea e cuşeră treaba…eu ştiu ce să zic…dacă ar face toţi aşa…ehe…

– Lasă şefu că noi e mici copii…faţă de  ăia care au stat cică în grevă la parlament nuş’cîte luni…şi pe bani grei nu glumă…că noi om fi mai proşti…ce naiba (zise Nicu scuipând cu obidă intr-o parte). Măcar noi mai împărţim ceva din ce luăm, că nu suntem jeguri…să trăiască toată lumea…da’ ăştia…de nu le-ar muri altul înainte…putori hămesite ce mai…parlamentul hoţilor. Păi faţă de ce fac ei acolo…noi facem muncă cinstită …nene. Hai băieţi…gata cu tândăleala că vă’nvăţaţi ca la parlament.!

N.A. Discuţie ABSOLUT autentică purtată astăzi 21 05 2012 de subsemnatul şi alde Nicu et comp.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s