Minciunele educative şi folositoare

Tramvaiul 1 este poate cel mai pitoresc şi specific mijloc de transport al Bucureştenilor. Lung ca o zi de post străbate toată capitala începându-şi traseul dincolo de Basarab , trecând prin Titulescu, Ştefan cel Mare, Obor, Iancului…ajungînd dincolo de Dristor spre periferiile sărace ale oraşului. Funcţie de staţie, îţi schimbă în permanenţă “componenţa” grupului de călători culminând cu inconfundabila staţie Obor care goleşte tot ce mai era “bun” şi înghite o mare de oameni de o nouă “coloratură”.

Înghesuit între două babe cu sacoşe pe roţi, stăteam şi eu pleoştit şi deja murat de ploaia care mă topise în staţie. Arome de haine ude aburind, transpiraţie, usturoi, “odicolon” ieftin, ciorapi nespălaţi, haine îmbâcsite de tutun de proastă calitate mă înconjurau perseverent indiferent în ce direcţie îmi mutam nasul. Şi al naibii tramvai…de abia se mişca.

Pe la Muncii se suie un individ cu ochelari negrii înfipţi pe un nas dubios de roşu şi borcănat. Baston alb…ok…deduc…alt orb care orbecăie. Şade cuminte preţ de juma de staţie după care începe “jelania”…care consta  într-o poezie bine structurată (recunosc) despre mână…vedere…nenorocire…viaţă nenorocită etc. Se fâţîia de colo colo prin tramvai spunând săru’mâna (?) când câte o băbuţă îi dădea ceva, sau bo’daproste (??) când era bărbat. Băi…al naibii ce le nimereşte…mă gândeam eu urmărindu-l.

Acum vine însă şi subiectul acestei postări. În faţa mea… pe scaun…o bunicuţă cochetă, rujată, pensată, fardată discret, ţinea în braţe un nepoţel cam la 4 anişori minunat de frumos şi bucălat, cu nişte ochi azurii ce mi-au atras atenţia de prima dată.

Şi cum “orbetele” a dat vreo trei raite prin tot tramvaiul repetând la nesfârşit aceiaşi poezie, i-a captat atenţia nepoţelului. Observaţi că deja îl alint…Se foieşte puţin…se aşează mai bine…şi acun urmează dialogul :

– Buni…da’ cum de a rămas fără vedere?

– S-a îmbolnăvit…

– ……..Şi de ce s-a îmbolnăvit ?

-…………….!!! S-a jucat cu căţelul şi după aceea nu s-a spălat pe mîini.

-………..!

–………Şi nici n-a mâncat totul din farfurie…mai ales cartofii.

-……….!

-………N-a băut seara tot laptele… s-a uitat la televizor la desene animate până târziu… s-a târât pe burtică pe covor… n-a vrut să meargă la grădiniţă ca toţi copii din bloc de vârsta lui…n-a ascultat-o pe mămica lui şi nici pe Buni când îi spunea să meargă la culcare…nu s-a spălat pe dinţişori seara…Şi să nu vă închipuiţi că i le-a înşirat repede. Mţ! Totul se desfăşura cu pauze bine gândite…strategie nene…nu glumă.

Cred că au fost şi alte chestii dar n-am reuşit să le reţin pe toate că erau…cam multicele. Oricum…ochii azurii se măriseră a panică şi mai ales a mustrări de conştiinţă. Îl priveam mustăcind amuzat dar nu m-am “băgat”. A naibii bunicuţă…isteaţă foc…ce mai…mi-am spus. Uite că şi un cerşetor poate fi folositor indirect.

Nu vă spun că “orbetele” a coborât, în fine, la Dristor, s-a înfipt bine pe refugiu, s-a uitat (?) în stânga …s-a uitat în dreapta (?) şi a traversat hotărât în pas vioi pe celălalt trotuar.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s