Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului no. 18 22 06 2012 – exerciţiu de imaginaţie –

EXPUNERE DE MOTIVE

– Având în vedere stadiul superior atins în domeniul justiţiei independente

– Având în vedere evoluţia benefică a acesteia în ultimii 8 ani privind luarea unor decizii în conformitate cu legile şi Constituţia Romaniei

– Având în vedere aprecierea deosebită de care se bucură aceasta pe plan mondial şi european privind imparţialitatea şi buna gestionare a dosarelor de fraudă economică sau penale

– Având în vedere scurtarea termenelor de judecată printr-o mai bună organizare a completelor de judecată

GUVERNUL ROMÂNIEI

DECIDE :

Articolul 1:    Ministerul Apărării va redistribui- din rezerva de stat-  până la data de 01 07 2012,  Camerei Deputaţilor, Senatului, Parlamentului, un număr de 650 bucăţi pistolete Makarov calibru 45 inclusiv muniţia din dotare pentru 2 încărcătoare.

Articolul 2 :    Ministerul Apărării va forma şi detaşa o echipă de instructori specializaţi pentru instruirea corespunzătoare a întregului număr de parlamentari – deputaţi şi senatori- pentru evitarea oricăror accidente posibile. Comisia îşi va desfăşura activitatea pe perioada vacanţei judecătoreşti, fiind remunerată în această perioadă din fondul de rezervă al guvernului.

Articolul 3 :     Secretariatul General al Guvernului va preda sub semnătură şi declaraţie pe propria răspundere armamentul tuturor parlamentarilor, fără excepţie, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data prezentei.

Articolul 4 :      Ministerul Justiţiei va raporta zilnic până la ora 9 a.m., la Secretariatul General al Guvernului, lista proceselor pe rol cu sentinţe definitive şi executare imediată în ziua respectivă, sentinţe care se referă şi afectează direct şi personal membrii Parlamentului României.

Articolul 5 :      Muniţia aferentă armamentului repartizat se va afla sub stricta gestiune a Secretariatului General al Guvernului şi va fi eliberat numai cu titlu personal în următoarele condiţii :

a.  La cererea personală a unui membru al parlamentului în baza listei de documente prevăzute în anexa I

b. În baza informării Ministerului Justiţiei conform art. 4

Articolul 6 :      Ministerul Sănătăţii va detaşa pe perioada vacanţei judecătoreşti o echipă de specialişti care să instruiască membrii parlamentului asupra traumelor şi rănilor ce îi pot afecta prin folosirea necorespunzătoare a armamentului din dotare. Instructajul se va axa pe trei tipuri de răni:

a. răni grave cu sângerări masive şi punerea în pericol a persoanei în cauză

b. răni uşoare cu sângerări masive care implică o internare în reţeaua civilă a Ministerului Sănătăţii de cel puţin 90 zile

c. răni superficiale dar cu impact în rândul populaţiei şi care să nu afecteze sănătatea persoanei în cauză dar să facă posibilă o spitalizare de cel puţin 90 zile lucrătoare.

Echipa de specialişti va fi retribuită din fondul de rezervă al guvernului .

Articolul 7 : Secretariatul General al Guvernului va organiza o licitaţie publică în termen de 30 de zile pentru achiziţionare unui număr de 650 fulare roşii şi ecosez care se vor distribui odată cu muniţia aferentă în condiţiile prevăzute.

SEMNEAZĂ

PRIM MINISTRU

VICTOR PONTA

Advertisements
Posted in Uncategorized | Tagged | 4 Comments

O fi mâna lui Băsescu…???

Privesc cu ” încântare” la ceea ce se petrece pe scena politică de vreo 60 de zile, că …vorba aceea…dacă tot nu avem bani să plecăm în concediu, măcar să avem circ în fiecare zi ca să nu ne plictisim acasă pe căldura asta zdrobitoare…pîinea e din partea casei.

Privesc cu “încântare” la zbaterea unui aşa numit guvern de papagali corciţi care se conduce după povestea celor zece negrii mititei unde în fiecare zi mai dispare câte unul. Aici dispare câte un ministru. Oricum…nu-i bai…se pare că “cel mai cinstit guvern”are o sursă inepuizabilă de tembeli penali şi o sursă epuizată de profesionişti adevăraţi.

Privesc cu “încântare” cum, un ministru buimac al economiei promiţând a doua zi de la investire că va face în 10 zile ce alţii nu au reuşit în mii de zile…adică problema băieţilor deştepţi…o dă acum cotită înghiţind lectiile juridice dure a şacalilor ce au încheiat asemenea contracte.

Privesc cu “încântare” cum acelaşi ministru papagal anunţă scumpirea energiei subliniind că se vor folosi “veniturile excepţionale” ale companiilor de gaze pentru compensarea creşterilor către populaţie. Probabil că el confundă veniturile sale excepţionale din diverse “sinecuri” cu veniturile excepţionale contabile a unei societăţi. Ele de asta se cheamă “excepţionale” că nu sunt constante şi că au un caracter conjunctural. Deci promiţi ceva constant bazându-te pe ceva iluzoriu. Atâta îl duce mintea atâta poate.

Privesc cu “încântare” la un guvern care se face că guvernează ocupându-se mai mult de plata unor poliţe decât de problemele zilnice ale acestei economii aflate în echilibru precar.

Privesc cu “încântare”cum vor să supună Constituţia României bunului lor plac, dar mai ales incompetenţei lor crase, uitând însă că acest popor a evoluat binişor şi nu va accepta ca soarta lui să depindă de o mână de mameluci analfabeţi economic care vor să fie capabili să decidă că albul este negru şi invers…contrar tuturor evidenţelor de bun simţ…decizia lor urmând să fie imposibil de contestat.

Privesc cu “încântare” cum preocuparea unui prim ministru la nici 24 de ore de la investitură este de a încerca să intervină indirect în procesul lui Năstase via Grăjdan-ISC

Privesc cu “încântare” cum dintr-o prostie lamentabilă se naşte ” războiul papioanelor” în care oamenii de cultură şi societatea civilă nu pot fi stăpâniţi prin mijloace administrative, cum este învăţat acest guvern. Să nu uităm că războiul troian a pornit de la un fapt minor.

Privesc cu “încântare” cum primul ministru sprijină şi promovează “cu drag” un infractor căruia justiţia i-a pus  poprire până şi pe salariu pentru datoriile neachitate. Vorbim de Robert Negoiţă sect 3.

Privesc cu “încântare” cum se străduiesc înverşunat şi inconştient să “slobozească”fiara din cuşca atribuţiilor prezidenţiale prin suspendarea lui Băsescu…poate cel mai periculos om pentru toată gaşca USL când n-o mai fi preşedinte.

Privesc cu “încântare” cum un prim ministru ia în derâdere o acuzaţie de plagiat evident,răspunzând că “ştie el de unde a plecat pâra” nu  dacă este adevărat sau nu. Merge pe principiul “ba p-a mătii”.

Mă încântă faptul că nu trebuie să lupte nimeni ca să demonstreze penibilitatea şi incompetenţa acestui guvern. O demonstrează singur.

Privesc…privesc…privesc…şi defapt îmi dau seama că principalul duşman al USL este însăşi acest guvern care dă cu mucii în fasole în fiecare zi într-o veselie şi inconştienţă debordantă. Parcă toţi dracii au pus umărul să-i convingă să-şi sape groapa singuri. Cred că nici un partid din opoziţie nu ar fi putut să conceapă o asemenea strategie mai eficientă de distrugere a celor aflaţi la putere.

O fi mâna lui Băsescu …..???…..sau prostia lor….???…!!! Pariez pe varianta a doua…dar parcă poţi să ştii…!!!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Milă mi-e de bugetar… dar nici lui de mine !!!

Ploicica cu bulbuci de joi dimineaţă ajunsese să mă indispună precum apa ce-mi intrase in pantofi din belşug şi tricoul jilav ce mi se lipea de piele. Drumul meu către Direcţia de Patrimoniu şi Culte (titulatura este  mai pompoasă) s-a sfârşit…după un slalom printre picături şi bălţi…undeva pe Sfântul Ştefan în faţa unei vile boiereşti cu etaj şi grădină neîngrijită.

Intru gâfîind şi pleoscăind şi dau de un nene gras , parcă  făcut din materialul clientului, care se zgîia cunoscător şi apreciativ la nişte ţâţe din Cancan. Privire nemulţumită…reproş tăcut că îl deranjez…şi inevitabila mormăială : ‘Mneavoastră ?!?

– La avize…că am un dosar…

– Mergeţi…şi se scufundă din nou în contemplarea articolului din “ziar”.

Nici tu…prima la dreapta sau sus la etaj, sau un buletin vă rog, sau mergeţi la camera enşpe. Tăcere şi indiferenţă totală. Du-te nene şi lasă-mă în pace că-i prea devreme…părea să zică. Deci…am luat-o uşor pe bâjbîite să găsesc camera cu pricina. Fraţilor…când am spus vilă boierească nu am exagerat. Un parter generos cu pereţi cu intarsii şi stucaturi pe pereţi, mobilier masiv sculptat, lampioane de pereţi şi candelabre. Un spaţiu generos de întorceai un Tico din care dădeau trei camere de cca 50 mp fiecare (că mi-am băgat nasul peste tot…ce naiba) cu câte unul sau două birouri masive cu picioare şi margini scultate şi ele. Singurele dovezi ale unei eventuale activităţi erau cîteva dosare risipite…că funcţionari niema. Urc pe o scară superbă bună de filme de epocă. La etaj …aceiaşi situaţie…adică aceiaşi prezenţă activă ca la parter şi în camerele adiacente. În fine…după un colţ…dau de pălmaşii mei cei de toate zilele adică cei cu “avize”.

Salut…salut…cine-i ultimul…unde-i biroul cu pricina…este cineva înăuntru…întrebări de rutină…mde. Unul dintre pălmaşi…şi el cu manşetele ude la pantaloni…face un semn către o uşă şi spune : Nu-i nimeni acum.

– Păi şi nu intri ? …că el era primul…

– Mţ…probează…

– …!!!???…pe cine nene ? întreb eu

– E o gagică ce vinde ţoale…m-a dat afară…mi-a spus să aştept.

Am mustăcit o înjurătură elaborată şi întortocheată, am oftat şi m-am aşezat suspinând pe o canapea generos de comodă. Măcar atât…După vreo juma de oră iese cucoana cu ţoalele şi încep “primirile”. Ajung şi eu…intru…acelaşi tip de încăpere dar dotată de data aceasta (pe lângă biroul superb care era defapt o masă de vreo 12 persoane) cu o Damă coafată, rujată, bine şi cu gust îmbrăcată, inelată   din belşug pe deşte, ojată şi planturoasă de nu se poate, de ar fi făcut  să se zbârlească părul unui rusnac la vederea ei. Parcă-l văd…pe rusnac… închizind ochii…oftînd molcom…visând la Donul liniştit sau Volga nemărginită şi bîiguind : Ocin krasivăia jenşina…mnogă i ocin ZDAROVĂIA. Ţigara din colţul gurii arăta că este o femeie destupată cu care se putea discuta…la o adică…dacă dosarul ar fi avut hibe. Ocolesc “biroul” predau maculatura , ocolesc din nou biroul şi mă aşez pe un scau cam la 5 m de ea (masă mare frate) Începe să frunzărească dosarul…voluminos dealtfel…trăgând din ţigară în acelaşi timp. Îi sună mobilul…lasă ţigara sprijinită de scrumiera care se afla pe un vraf de hârtii şi începe o discuţie antrenantă despre Grecia, sejururi, Relu cumnatu’, Elvira nesimţita de soacră, Bebe mecanicul (???), Nelu …beţivul dracului…că i-a mâncat zilele.

Dau să intervin…Doamnă !!!…dar o privire scurtă mă potoleşte gen “nu vezi că vorbesc?”.Mai stau ceva timp…ajunsese la Oradea la nişte prieteni între timp…

– Doamnă…nu vă supăraţi…!!!

Aceiaşi privire plină de reproşuri…dar cel puţin vorbea şi răsfoia dosarul în acelaşi timp. Mai fac o încercare de conversaţie…dar fără succes…s-a hotărât pentru bulgari până la urmă.

Termină convorbirea…termină şi dosarul…începe să-mi scrie bonul…şi zice : Acum puteţi să spuneţi. Ce este?

– Doamnă…în timp ce vorbeaţi v-a căzut ţigara din scrumieră şi v-a găurit ceva hârtii.

Am luat bonul rapid şi am dispărut…nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase…urându-i sarcastic celui care urma  un binemeritat”succes”.

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Timeo danao et dona ferentes

Adică…mai pe româneşte…fereşte-te de GREC.

Astăzi…să tot fi fost orele 13 p.m. am reuşit să mă întorc acasă…în fine. Cu limba scoasă de un cot de căldură (ce căldură nene…caniculă, zăpuşeală,teroare umană, genocid…) am pătruns în vastele-mi “palate”răcoroase spre bucuria constantă a celor doi căţei ai mei care parcă nu mai mă văzuseră de o lună, nicidecum de azi dimineaţă. Primele gesturi (pe lângă tradiţionalele vorbe şi gesturi pentru căţei gen : pleacă bă d-aici că mă umpli de păr sau nu mai da din coadă că faci cald) a fost un duş scurtuleţ, deschiderea unei doze de Ursus fără alcool dar cu multă bere rece în ea şi trântirea lenevoasă pe canapea pentru încă un episod pasionant din serialul zilnic “Ce prostii mai promite Ponta” vizionabil la TV la orice oră.

Deschid televizorul şi în loc să-l văd pe Ponta cu mutra lui fericită de parcă face reclamă la Dulcolax ” efecte sigure şi imediate”, apare pe ecran o pată mare albastră cu un text simplu dar blocant : Post suspendat pentru neplată !!! Romtelecom Dolce.

Starea de prosteală a durat cam un pahar de bere după care am trecut la “atac”. Am scos “arhiva” de plăţi, m-am convins că am fost un client disciplinat şi am pus mâna pe telefon pentru a telefona la telefoane…care mai de care cu numere mai ciudate…scrise pe factură…După aventuri îndelungate (pe banii mei) apăsări de diverse taste ce eliminau toate posibilităţile de a nimeri în altă parte (exceptând spitalul 9) am reuşit să dau de un “adormit” care mi-a spus scurt că am o restanţă de…mama măsii…I-am explicat că am plătit în iunie ce mi s-a spus în urma unui punctaj…draci…o ţinea langa…am de plătit. Bun, zic eu, da chestia asta când a apărut ? Acum cinci zile…zice el…Păi şi…mai păsuiţi-mă până mîine. Nu’s poate…plătiţi sau nu vă reconectăm. Bun …şi dacă plătesc…când mă reconectaţi ? Nu ştiu…în cel puţin 24 de ore. Adică poate să fie şi mai mult !!!??? Se poate…o zi bună şi trosc  telefonul.

Bogatul , savurosul şi ineditul meu repertoriu de înjurături s-a revărsat pe tot parcursul echipării mele pentru o nouă ieşire în arşiţă spre un centru de încasări. Da’ puteam eu să mă lipsesc de Ponta astăzi ???

Ajuns …în fine…la casierie, dau de o bilijboacă de vreo 25 ani, urâtă cu draci, cu gura pungă de parcă înghiţise un chil de corcoduşe şi cu un drag de muncă precum mie să ling sare.

– ‘Ziua…am venit să plătesc da’ nu ştiu bine cât… că n-am primit factura.

– Nici n-o s-o primiţi…

-…!!!…Adică…păi şi eu ce plătesc…sau mai trec pe aici zilnic…mai stăm…mai vorbim…mai glumim…

– O primiţi online.

– Cine…eu ? De când?…Că mă uit zilnic pe internet şi n-am văzut nimic…că d’aia sunt aici

– Păi dacă n-aţi cerut.

– Păi cui să cer…că nu m-a întrebat nimeni…!!!

– Nu ştiu…nu-i treaba mea…dar sunaţi de cel puţin de două ori pe lună la telefonul Romtelecom şi aflaţi factura.

– Păi don’şoară…fac la impulsuri de mă costă cât juma’de abonament până îmi răspunde cineva…şi asta dacă sunt tenace şi am răbdare că…

ŞI ATUNCI MI-A PICAT FISA…GRECU’ FACE PROBABIL JUMA-JUMA CU COMPANIA DE TELEFOANE

Al dracu grec…neamu’ ăsta este în stare să ne vândă şi căcăreze de capră pe post de măsline…fraieri să găsească. Da’…a luat el Romtelecomul aproape pe veresie ?…l-a luat…iar acum jucăm sirtaki nu brîul…c’aşa vrea muşchii lui

Posted in Uncategorized | Tagged | Leave a comment

Radetul inimii noastre

Pentru cine nu ştie (nu mă refer la bucureşteni) Radetul este aşa numita Regie de Distribuţie şi Transport a Energiei Termice Bucureşti. Aici se fac şi se desfac toate iţele complicate ale sărăcirii populaţiei prin preţurile nesimţite cerute pe o gigacalorie care nu o simţi când vine iarna decât în buzunar şi deloc în apartament.

Deci…după o scurtă explicaţie…să purcedem la treabă.

Deunăzi, m-a pus dracul să-i promit unuia că-i fac rost de un aviz de la Radet pentru o autorizaţie de construcţie. Înarmat cu un dosar deloc subţire am ajuns în spatele bisericii Sf. Gheorghe pe o vreme de primăvară ploioasă şi mocirloasă numai bună de făcut orice altceva decât să depui un dosar la o Regie…instituţie mamut şi ineficient de birocratică. Direcţionat de un portar…paznic…sau ce-o fi fost el acolo, am urcat alene şi fără grabă la etajul 2 convins fiind că vremea aia cîinoasă nu a scos prea mulţi amatori de avize din casă. ŢAPĂ. Pe un culoar fără ferestre, dotat cu două bănci de placaj (!!!???), aşteptau cuminţi vreo şapte indivizi cu dosare în dotare. Mutre spăşite, plictisite, umile, indiferente. M-am aşezat frumuşel…la coadă…în picioare… că pe banchete nu mai era loc,aşteptând ca inevitabilul să se producă…adică să intru şi eu în acel birou minune. Ăst timp…cât noi vegetam neproductivi…personalul de la etajul 2 se agita puternic pe culoar. Două cucoane vorbeau la o ţigară despre un botez, una stătea gânditoare lângă scrumiera cu picior sorbind fără grabă dintr-o ceaşcă de cafea, trei tipi discutau de nişte faze de gol de la nuş’ce meci iar alţi doi tocmai aranjaseră o partidă de pescuit înainte să se închidă sezonul. Activitate puternică…nu glumă…îmi spusei cu obidă.

În fine…după un timp “rezonabil”de aşteptare de cca o oră şi jumătate am INTRAT la pomul lăudat…o cameră MARE cu doar două birouri din  care la unul un funcţionar slăbuc trăgea din ţigară şi studia ţâţele unei gagici din Click iar la celălalt trona o…ceva…mai mult lată decât înaltă ce tocmai se contrazicea la telefon cu cineva privind budinca de cartofi. Direcţionat cu un gest plictisit către “focă” am stat în picioare cam cinci minute până aceasta a convins-o pe cealaltă să pună şi ouă bătute deasupra…

Budinca fiind finalizată mi-am “permis” s-o deranjez cu umilul meu dosar la care nici măcar nu s-a uitat dându-mi însă o hârtiuţă cu o sumă de bani (taxa) ce trebuia achitată.

– Mergeţi la etajul unu camera 113.

Ies, cobor, caut camera şi dau, bineînţeles, de precesedorii mei. Aştept…aştept…intru, dau hârtiuţa iar cucoana de la birou începe să scrie “de mână” factura, greşeşte, înjură, dispare preţ de zece minute, revine, completează…corect…în fine.

– Mergeţi la etajul trei camera 301.

???? Urc…deja statul în picioare şi fâţîitul începuseră să mă obosească…dau de camera 301 cu inevitabilii mei înaintaşi. Aştept…aştept…intru. Două birouri unite cu trei madame din care una le prezenta celorlalte câteva parfumuri de contrabandă. Una dintre ele catadicseşte să lase marfa din mână, studiază factura, pune o semnătură şi-mi spune : ceilalţi să nu intre până nu sunt chemaţi iar dumneavoastră mergeţi la parter la casierie.

Cobor…cobor…cobor…ajung…coadă…coadă…plătesc…în fine. Întreb iar : Şi cu chestia asta ce fac ?

– Mergeţi la etajul 2 la camera 201 pentru număr.

Urc…urc…urc…ajung…coadă…intru…iau număr…gata…am terminat. Ies…cobor…cobor…cobor. Portarul mă întreabă dacă am rezolvat …că mă vedea cam pleoştit.

– Am rezolvat…da liftul ăla de ce dracului nu merge că am scos limba de un cot pe scările astea. Sus, jos, sus, jos !

– Lasă dom’le că face bine la inimă …zise el împăciuitor

–  ‘ Raţi ai dracului cu Radetul vostru…am zis eu…dar în gând…că nu se ştie niciodată !!!

Şi în fond are dreptate. Nu spun ăştia la televizor că “pentru o viaţă sănătoasă face-ţi mişcare cel puţin…enşpe minute pe zi”??? Acum a mai rămas treaba aia cu “respectaţi principalele mese ale zilei”. Oare la ce instituţie să mă duc pentru treaba asta ???

Posted in Uncategorized | Tagged | Leave a comment

Ete bre…se făcu al dracului !

Cică un tip…un român…locuitor nevoiaş dintr-o comună prăbuşită în uitare în câmpia Bărăganului, şi-a luat lumea în cap de sărăcie şi a plecat în Germania să-ncerce să trăiască  omeneşte. Ce-a făcut…cum a făcut…că harnic era totuşi…românaşul nostru o puse de-o afacere bănoasă care-i mergea şnur.

Deşi prosper, n-a uitat de unde a plecat aşa că ,după câţiva ani de prins cheag, a început să vină în fiecare an de sărbători acasă cu drag şi voie bună dar mai ales cu ceva ajutoare băneşti pentru consătenii lui cu care împărţise atâţia ani sărăcia. Aşa se face că an de an trecea pe la fiecare familie şi lăsa câte 500 euro fapt care devenise un binemeritat obicei aşteptat de toată suflarea satului cu mare nerăbdare la fiecare crăciun.

Anii au trecut…obiceiul s-a păstrat…până când, sosit în sat şi trecând pe la fiecare conform “datinii”, a scos din buzunar doar 200 euro faţă de 500 cu cât erau obişnuiţi . Pus în faţa privirilor întrebătoare “săracul” om începea să se scuze spunând că criza asta l-a cam dat peste cap dar mai ales că şi-a dat copii la colegiu şi este cam stâmtorat cu banii…mde…asta-i situaţia …şcoala-i scumpă în Germania. Oricum banii se primeau totuşi dar cu mormăieli de mulţumire “nemulţumite”.

La câteva zile după “eveniment” capii familiilor, care şedeau evident la cârciuma din sat tocând cu îndârjire ajutoarele sociale ce taman sosiseră, comentau cu obidă neplăcuta surpriză a consăteanului lor iar în final ăl mai bătrân…scuipând cu sete pe pietrişul din curtea cârciumii…concluzionă :

Ete bre…se făcu al dracului…ăsta-şi ţine odraslele la şcoli pă banii noştri…!!!

Cam aşa şi cu grecii ăştia. Când statul nu-i mai poate “răsfăţa” cu venituri pe măsura (ne)muncii lor caracterizată prin pauze zilnice lungi şi dese, ies în stradă să-şi ceară un drept obţinut nu prin muncă ci prin bunăvoinţa unor guverne sparte la mână dar mai ales inconştiente.

Tare îmi este teamă că vom ajunge şi noi în situaţia lor în noua epocă “socialistă” şi demagogică spre care alunecăm neputincioşi împinşi de ……………

Posted in Uncategorized | Tagged | Leave a comment

Taxa de solidaritate… doar pentru fraieri

Acum câteva luni parlamentarii bulgari au decis…pe căi legale…să-şi reducă salariile proprii până la nivelul celor din anul 2009 adică o reducere de cca 36%. Bravo lor ! Înţeleg ce este aia criză.

Acum o lună, o dată cu venirea noului preşedinte în Franţa, s-a hotărît scăderea salariului acestuia ca şi a salariilor tuturor miniştrilor din cabinet, urmând inevitabil reduceri corespunzătoare pe linie ierarhică în jos. Bravo lor ! Deci să reducă pe cât se poate cheltuielile.

Acum două săptămâni, guvernul neguvernabil Victor Ponta a supus spre aprobare parlamentului legea uninominalului, lege care va duce la o creştere cu 25% a numărului de parlamentari în condiţiile în care populaţia a scăzut deja cu cca. 10% . Evident că noii parlamentari se vor indestula cu vârf şi îndesat de toate “bucuriile” acordate de un mandat : un salariu generos acordat pentru deranjul şi oboseala de a citi un ziar de scandal în timpul şedinţelor…maşină…benzină…sume forfetare nedecontabile…hotel de 5****…mici afaceri cu rezultate promiţătoare în prosperitatea familiei, soţiei, amantei etc. Bani în plus că are balta peşte…

Tot acum două săptămâni Ponta…cu spiritul său antieconomic şi a tot demolator…a propus instituirea unei noi taxe (că e criză dom’le) pentru bugetarii cu salarii ce depăşesc 4500 lei lunar, taxă care se va ridica undeva la 16% pe lângă impozitul de 16% deja existent. Deci cam 32% din salariu. Asta înseamnă că un profesor universitar după ani buni de studii, lucrări, cursuri, muncă dedicată educaţiei ajunge să încaseze în mână  …după ce i se aplică impozitele, CAS şi alte alea… mai puţin de 2500 lei, adică salariul unui angajat de gradul III (nivel inferior) la una dintre băncile ce fojgăie pe piaţa românească. Nu mă aventurez în comentarii asupra acestei propuneri întrucât ar trebui să mă cobor jenant de mult spre abureala buimacă a acestui individ pe care 4 voturi parşive l-au adus în fruntea guvernului României.

Dar în timp ce Ponta vrea să vămuiască buzunarele celor neputincioşi să se opună, evită să se uite în curtea sa…Parlamentul adică. Se pare că Parlamentul este stat în stat ca si cum n-ar fi plătit tot din impozitele luate de la noi. Parlamentarii sun din start excluşi din politica de economii la fondul de salarii, economii la cheltuieli de intreţinere, la benzină, la dotări inutile şi costisitoare, economii cu deplasări pentru schimb de experienţă în insulele Indochinei de sud… sau Bahamas…Mauritiu…Mao Tao…Canare…etc.

Adică…solidaritate…solidaritate…da’ până la buzunarul parlamentarului… ce naiba!!!

Ei sunt de acord ca să plătim noi…nu ei…Bravo nene Iancule…că nu mai e mult şi revenim la Caragiale cu un asemenea guvern.

Ruşine lor …că la ei nu se vede criza.

Posted in Uncategorized | Tagged | Leave a comment